Asistență la naștere (naturală sau cezariană)
Asigur asistență la naștere pe cale naturală sau prin operație cezariană și intervenții chirurgicale ginecologice la Clinica de Obstetrică-Ginecologie „Bega” sau Spitalul Première din Timișoara.
NAȘTEREA NATURALĂ VERSUS NAȘTERE PRIN OPERAȚIE CEZARIANĂ
Naşterea prin cezariană a devenit un fenomen în expansiune în ultimii ani, naşterile naturale fiind din ce în ce mai rare în România. Procentul operaţiilor e mai ridicat în oraşele mari, culminând cu Bucureştiul – unde în jur de 70% dintre naşteri sunt făcute prin cezariană. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un procent de maxim 10-15% intervenţii chirurgicale. Mai mult ar fi nejustificat, în condiţiile în care o operaţie este de regulă mai riscantă pentru mamă şi copil decât naşterea naturală.
Sarcina şi naşterea nu sunt boli şi nu ar trebui să se încheie cu intervenţii invazive – avertiează unii medici. Operaţia e mai convenabilă, totuşi – spun, de celaltă parte, susţinătorii cezarienei. De ce tot mai multe femei aleg operaţia şi care sunt riscurile? Care e diferenţa între cezariana la cald (făcută după declanşarea travaliului) şi cezariana la rece? Ce ar trebui să ştie o femeie înainte de a decide cum îşi va naşte copilul?
Acolo unde e vorba despre o pacientă fără afecţiuni asociate care să impună naşterea prin cezariană, naşterea naturală reprezintă alegerea cea mai sigură atât pentru ea, cât şi pentru bebeluş.
Naşterea naturală este un proces fiziologic în cursul căruia se desfăşoară toate mecanismele necesare adaptării bebeluşului la viaţa extrauterină, dar şi a mămicii la noul ei rol.Copiii nascuti pe cale vaginala prezinta un risc scazut de astm si dificultate la alaptare, un nivel de glucoza mai crescut sau risc scazut de autism. Totodata, luand contact cu perineul, bebelusul primeste bacteriile benefice ale mamei care ii fortifica sistemul imunitar.
Riscul de sângerare şi complicaţii postpartum (infecţioase, hemoragice, trombotice) este mai mic în cazul naşterii naturale şi procesele de declanşare a secreţiei lactate şi de involuţie uterină se desfăşoară într-un ritm mai rapid decât după operaţia cezariană.
Naşterea naturală oferă o perioadă de recuperare mai scurtă, astfel încât mămica poate să fie aproape de bebeluşul ei încă din primele clipe după naştere. Acest lucru este posibil şi după cezariană, dar cu limitele impuse de o mobilizare postoperatorie mai dificilă. Deloc de neglijat este şi aspectul psihologic al naşterii pe cale naturală, mămicile resimţind de cele mai multe ori un sentiment deosebit de bucurie şi încredere în forţele proprii, reuşind să aducă pe lume un bebeluş.
Există, bineînţeles, situaţii în care naşterea pe cale naturală nu este posibilă.
Dacă e vorba de afecţiuni materne sau fetale care o impun, cezariana este metoda prin care putem să aducem pe lume un bebeluş sănătos, protejând în acelaşi timp starea de sănătate a mamei. Condiţiile care o impun trebuie întodeauna discutate cu medicul curant, iar pacienta trebuie să înţeleagă motivele pentru care naşterea naturală nu este o opţiune viabilă. Naşterea prin cezariană este grevată de complicaţiile specifice oricărei intervenţii chirurgicale – risc de sângerare, de lezare a organelor intraabdominale, de complicaţii trombembolice, riscurile legate de anestezie – motiv pentru care decizia practicării ei trebuie să aibă la bază o indicaţie medicală corectă.
Din fericire, într-un serviciu medical dotat corespunzător, evoluţia intra şi postoperatorie se desfăşoară de cele mai multe ori fără complicaţii.
Cel mai mare avantaj al cezarienei este faptul că oferă o posibilitate de terminare a naşterii în condiţii de siguranţă, acolo unde un travaliu natural se complică în mod neaşteptat sau unde naşterea naturală reprezintă un risc pentru mamă sau făt.
Cum poate fi învinsă teama de naştere naturală?
Teama de naşterea naturală este oarecum de înţeles, având în vedere gradul de mediatizare şi multitudinea de informaţii disponibile în prezent legate de aducerea pe lume a unui bebeluş. Cred că ceea ce poate să facă o diferenţă majoră în acest sens este comunicarea dintre medic şi pacientă, disponibilitatea medicului de a răspunde la întrebările şi nelămuririle viitoarei mămici şi găsirea unor soluţii adaptate fiecărui caz în parte.
