Natalgyn

Noi, femeile, avem corpurile concepute pentru a da viață.

Să devii mamă este, fără îndoială, un sentiment extraordinar, dar nașterea este și o traumă pentru corpul unei femei. Care sunt principalele temeri ale unei femei înainte de naștere?

Fiecare femeie care trece prin experiența unei sarcini traversează o mulțime de stări și emoții. Există însă și temeri mai mult sau mai puțin justificate. Aici aș aminti: „dacă nu ajung la spital la timp”, „dacă bebelușul nu supraviețuiește”, „dacă apar complicații”, „dacă medicul nu ajunge la timp să asiste nașterea”. Printre temerile justificate ar fi cea de pierdere a copilului, care poate surveni, de exemplu, chiar și într-o sarcină desfășurată normal. În ultimele zile înaintea nașterii, fătul se poate opri din creștere, brusc și fără a da semne vizibile. Pentru a preveni astfel de evenimente neprevăzute, sunt recomandate controalele periodice, precum și respectarea unui stil de viață sănătos, recomandat de medic.

Poate una dintre cele mai frecvente temeri este cea de durere. Multe dintre femei se tem că nu vor face față durerii fizice din timpul nașterii, dar ar trebui să conștientizeze că noi, femeile, avem corpurile concepute pentru a da viață, așa că durerile din timpul nașterii sunt fenomene normale în viața unei femei. Ceea ce este mai dăunător este teama de acest dureri, stare care nu face altceva decât să le intensifice și să le facă din ce în ce mai greu de suportat.

Ce se întâmplă cu corpul femeii după naștere? Este nevoie de o perioadă de recuperare în care să se respecte un anumit regim alimentar și stil de viață?

O modificare majoră este forma fizică. Corpul unei femei, după naștere, suferă unele modificări care dăunează aspectului estetic. Este un fenomen absolut normal, iar revenirea la forma dinaintea sarcinii depinde exclusiv de modul în care noua mămică se îngrijește, de modul în care respectă un program echilibrat de alimentație și exerciții fizice. Respectarea unui astfel de program este un demers dificil, mai ales în primul an de viață al copilului. Bineînțeles, odihna are un rol esențial. Organismul proaspetei mămici trece prin multiple schimbări fizice și emoționale în timpul sarcinii, cea mai mare parte dintre ele fiind provocate de furtunile hormonale care au loc în corp în cele 9 luni și după naștere. La scurt timp după apariția copilului pe lume, corpul începe procesul de revenire la forma de dinainte de sarcină. Câteva schimbări fizice după naștere care își pun amprenta asupra aspectului fizic sunt sângerările vaginale, incontinența urinară temporară, vergeturile, durerile perineale și de spate, sânii umflați, căderea părului, oboseală accentuată, burtica ușor proeminentă și kilogramele în plus rămase. Aceasta provoacă o oarecare stare de disconfort, dar pentru a reveni la forma inițială, pe lângă mișcare și meniu, mai este nevoie și de răbdare. Chiar dacă eforturile depuse sunt considerabile, revenirea se întâmplă în timp. Alimentația este importantă nu doar pentru a scăpa de kilogramele în plus, ci și pentru a asigura noului născut un lapte de calitate, bogat în elemente nutritive în perioada de alăptare. La rândul lui, sportul este vital pentru tonus, dar și pentru a avea energia necesară îngrijirii bebelușului.

Unul dintre cele mai frecvente „efecte secundare” ale nașterii este depresia postpartum. Cum și când se manifestă?

Într-adevăr, această depresie apare în forme mai mult sau mai puțin severe la o mare parte dintre proaspetele mămici. Dacă vorbeam mai devreme de traumele fizice ale nașterii, acest fenomen absolut natural poate determina și niște traume psihice. Astfel, din punct de vedere emoțional, mămica poate experimenta stări de fericire sau depresie, dar și un amestec între cele două. Între 50-80% dintre proaspetele mămici trec prin ceea ce mulți oameni numesc baby-blues (tristețe postnatală), perioadă de amărăciune, perioadă de plâns, schimbări de dispoziție, extenuare, iritabilitate. Aceste lucruri nu ar trebui să vă mire dacă vă gândiți la nopțile nedormite, la lipsa intimității, la grija că nu puteți face față noilor responsabilități. Mulți cred că aceste stări sunt datorate schimbărilor hormonale dramatice din corpul unei proaspete mămici. Alții spun că lipsa somnului este cauza sau nivelul scăzut de suport social. Oricare ar fi cauza, simptomele acestei stări nu durează mai mult de 2-3 săptămâni. Una din 8 femei dezvoltă depresie postnatală manifestată prin:

• tristețe postnatală care nu trece de la sine după 2 săptămâni;
• sentimente de îndoială, de vină, de copleșire că nu își pot îngriji cum trebuie copilul;
• preocupări și grija extremă sau lipsa de interes față de copil;
• grija că se va răni pe sine sau pe copil;
• probleme de somn – nu poate dormi chiar și atunci când copilul doarme;
• oboseală extremă;
• gânduri de moarte și sinucidere.

Care ar fi principalii factori de risc?

În urma unor analize, medicul ginecolog poate determina dacă o femeie este predispusă la depresie postpartum. Principalul indicator este depresia la o sarcină anterioară , după care pot interveni problemele de familie, respectiv lipsa de susținere din partea apropiaților, a partenerului sau problemele financiare. Un alt factor declanșator este ca noul născut să fie bolnav, dar și teama primei sarcini. De asemenea, tulburarea bipolară în antecedente personale și ereditare poate deveni un alt indicator al depresiei postpartum. Identificarea acestor factori este un demers destul de delicat, deoarece pacienta ar putea fi reticentă în a oferi detalii din viața personală. Determinarea gradului de risc depinde, în mare măsură, de relația medic-pacient.

Care este cea mai eficientă abordare în vederea tratării acestei afecțiuni și care este rata de succes?

Profilaxia depresiei postpartum constă în minimalizarea efectelor schimbărilor hormonale postpartum, este importantă menținerea unui echilibru al minții și al corpului, solicitarea ajutorului din partea celor din jur astfel încât femeia să doarmă destul, să mănânce sănătos, să facă exerciții fizice, să evite alcoolul, cofeina, fumatul activ și pasiv, să fie monitorizată de către membrii familiei și, în caz de apariție a simptomelor, să comunice acest lucru medicului ginecolog.

Poate această afecțiune a mamei să aibă efecte negative și asupra noului născut?

Da, de aceea tratamentul timpuriu este important pentru mamă cât și pentru copil. Depresia postpartum face dificilă funcționarea mamei, inclusiv afectează îngrijirea copilului și formarea atașamentului cu acesta. Bebelușii mamelor depresive tind să fie puțin atașați de mamele lor și să fie mai lenți în dezvoltarea comportamentului, a limbajului și a celorlalte funcții cognitive. Fără tratament, depresia postnatală poate dura peste 7 luni. În cazuri rare, 1 din 500, depresia postnatală poate duce la psihoza postpartum – comportament bizar, halucinații vizuale, impulsul de a-și face rău, ce pot declanșa comportamente amenințătoare de viață. Aceste manifestări au efecte negative evidente asupra copilului care nu beneficiază de un mediu normal în care să se dezvolte, fiind supus manifestărilor agresive ale depresiei mamei.

Ce sfaturi le-ați oferi proaspetelor mămici pentru sănătatea lor și a bebelușilor imediat după naștere?

Le-aș sfătui să învețe această „meserie” odată cu cei mici, să se bucure de ei și să le ofere dragoste și siguranța unui mediu în care să se dezvolte frumos și normal. Chiar dacă în viața profesională am asistat și asist la evoluții de sarcini și la nașteri, dau sfaturi pacientelor mele și ofer tot suportul profesional care intră în competențele specializării medicale, atunci când am ajuns să fiu în locul lor, am „șchiopătat” puțin. Până la urmă, cel mai bun sfat medical, în opinia mea, este să aibă încredere că totul va fi bine și să respecte indicațiile medicului pentru a evita eventualele probleme.